ÎMPOTRIVA CULTURII GĂTITULUI ALIMENTELOR

ÎMPOTRIVA CULTURII GĂTITULUI ALIMENTELOR

 

 Există, fără îndoială, o aprofundată cultură a gătitului alimentelor în societatea contemporană din prezent, şi la fel, această cultură a existat în perioadele trecute. Marea majoritate a oamenilor sunt foarte obişnuiţi cu acest fel de alimentaţie, ceea ce a dus la formarea unei mentalităţi aprofundate: cei mai mulţi oameni consideră alimentaţia bazată pe alimente gătite ca cel mai normal lucru posibil. Mă gândesc că este normal să fie aşa deoarece educaţia alternativă, care să accentueze importanţa alimentaţiei bazate pe crudităţi de multe ori lipseşte. Iar dacă cineva nu îţi oferă o anumită informaţie este normal să nu o ai, şi să fii gata de a te opune informaţiei respective atunci când o auzi de prima dată, deoarece nu eşti obişnuit cu ea. De aceea există şi remarca: obişnuinţa, a doua natură. Ar putea fi date multe exemple în această privinţă.

Suntem obişnuiţi să consumăm alimente gătite. Acestea ni se oferă acasă, dar şi în afara ei, la restaurante de diverse tipuri: de lux sau fast food. Conform mentalităţii noastre dacă nu avem la dispoziţie alimente gătite considerăm că nu avem ce să mâncăm, ceea ce nu este adevărat. Uneori femeile – datorită înclinaţiilor lor de gospodine şi bucătărese – sunt mai înclinate decât bărbaţii către gătirea şi consumul a tot felul de alimente gătite considerate a fi „bunătăţi”, şi apreciate foarte mult. Ele sunt bunătăţi pentru papilele gustative din gura noastră, însă pentru sănătatea noastră sunt profund dăunătoare. Aceia dintre noi care s-au documentat mai mult în această privinţă şi şi-au format o imagine mai aprofundată a efectelor negative a alimentelor gătite asupra sănătăţii noastre, o consideră pe aceasta ca un blestem pentru sănătatea noastră. Pe deasupra, pentru pregătirea acestora se consumă multă energie, timp şi bani, fără a se bănui de către mulţi – cel puţin – că alimentele gătite fac rău organismului, şi pregătesc calea unor suferinţe viitoare, unele mai uşoare, altele profunde sau chiar terminale.

Rândurile care urmează se vor a fi o demascare la adresa acestei practici atât de extinse, aprofundate şi negative  a societăţii umane. Însă nu este vorba doar de o practică extinsă, ci mai mult decât atât, de o mentalitate adânc înrădăcinată în gândirea aşa multora dintre noi. De aceea rândurile de faţă nu sunt doar o încercare de a propune o reducere a acestei practici ci mai mult decât atât, o încercare de a provoca o modificare în mentalitatea şi gândirea omenească în această privinţă. Pentru majoritatea oamenilor, de pe întreg cuprinsul planetei, gătirea alimentelor şi consumul lor doar în această stare, deci după ce acestea au fost gătite, deci tratate termic, printr-una din cele 3 metode cunoscute – fierbere, prăjire sau coacere – reprezintă o situaţie cât se poate de naturală, despre care multora nu le-a trecut niciodată prin minte vreo îndoială referitoare la  corectitudinea ei. Oamenii s-au obişnuit atât de mult să consume alimente gătite încât consideră această situaţie cât se poate de inofensivă şi corectă, fără să bănuiască că ar putea exista o legătură între acest fel de alimentaţie şi suferinţele lor. Nefiind niciodată avizaţi sau iniţiaţi în această privinţă nu pot concepe că alimentaţia exclusivă sau aproape exclusivă cu alimente tratate termic este una din cauzele principale ale bolilor şi suferinţelor lor. Suntem atât de obişnuiţi să consumăm pâine, supe, ciorbe, pireu, cartofi prăjiţi, pilaf, sarmale, friptură, hamburger, pizza, plăcintă, prăjitură, tort, bomboane, ciocolată, etc., încât nu putem să concepem că ar putea exista şi un altfel de alimentaţie. Şi de fapt, cei mai mulţi dintre noi nu putem concepe singuri aşa ceva. Aceia dintre noi care sunt capabili să avanseze idei noi, originale, să meargă pe cărări noi, nebătătorite, sunt consideraţi genii, iar cei mai mulţi dintre noi nu suntem genii. Este nevoie deci de un început, o iniţiere, este nevoie de cineva care să ne dea ideea, să ne scoată din tiparul de gândire atât de obişnuit, şi să ne spună că există şi o altă alternativă. Iar în cazul acesta, acea alternativă este alimentaţia bazată pe crudităţi –alimente netratate termic, nepuse la foc, ci lăsate aşa cum le-a dat Dumnezeu. După ce această alternativă este pusă în practică, ea oferă individului o stare de sănătate incomparabil mai bună.

Astfel, aceste rânduri sunt o mână de ajutor întinsă semenilor, cu scopul de a-i ajuta să obţină o sănătate mai bună, lucru de care mulţi dintre noi avem nevoie. Într-adevăr mulţi suferim de diverse  boli cum ar fi: boli de inimă, de picioare, suferinţă a prostatei, a intestinelor, boli de rinichi, circulaţie dificilă, restrânsă a sângelui în diverse zone ale corpului, răceli, tuse, sau chiar cancer. Mulţi nu concepem faptul că există o legătură între regimul alimentar necorespunzător pe care l-am practicat ani de zile şi suferinţa de care avem parte. Iar această lipsă de înţelegere se datoreşte în mare măsură faptului că nimeni nu a sensibilizat niciodată gândirea noastră în această privinţă. Iar eu aş considera că cei care cunosc deja de mai mult timp această situaţie, ar fi trebuit să o facă cunoscută şi altora, pentru ca în felul acesta semenii să fie ajutaţi în privinţa menţinerii sau recâştigării sănătăţii.   

Am fost odată într-o zonă de munte şi am pătruns mult în pădure, împreună cu mulţi alţi vizitatori care se aflau pe acelaşi traseu. Ne aflam deja într-o zonă în care în jurul nostru se aflau animale sălbatice precum căprioare, veveriţe şi chiar urşi. Am observat că din loc în loc erau afişate inscripţii care îi avertizau pe turişti să nu ofere alimente animalelor sălbatice deoarece acestea îmbolnăvesc animalele. Am făcut imediat legătura dintre avertizarea respectivă şi cunoştinţele mele în acestă privinţă. Am tras concluzia că se recunoaşte că alimentele gătite îmbolnăvesc animalele sălbatice, obişnuite cu dieta naturală, crudă, şi mi-am pus întrebarea când se va recunoaşte aspectul acesta, pe scară largă, şi în cazul fiinţelor omeneşti.

Dacă nu ştiţi cum să începeţi dieta de crudităţi, v-aş da un sfat, printre multe altele. Începeţi prin a vă lua la job doar hrană crudă: legume şi/sau fructe. În felul acesta veţi consuma hrană crudă o bună parte a zilei, ceea ce poate fi un bun început. Nu e nevoie să le pregătiţi de acasă în nici un fel, cu excepţia spălării. În pauza de masă le veţi consuma pe îndelete, una câte una: roşii, ardei, castraveţi, salată de varză (aceasta într-adevăr cere pregătire de acasă), căpşuni, struguri, prune, mere, banane, avocado, etc.

Există în prezent un număr destul de mare de materiale despre hrana vie, deci crudă, prezentate în spațiul virtual. Nu rămâne decât să dați o căutare pe google folosind cuvintele hrana vie pentru a le accesa. În general, prin consultarea mai multor materiale vă formați o imagine mai bună despre alimentația cu hrana vie.

Leucocitoza „digestivă”

Se cunoaşte faptul că sistemul imunitar al organismului are rolul de apărare şi protejare a acestuia şi acţionează de fiecare dată când un corp sau organism străin pătrunde în organism, căutând să-l anihileze. Astfel sistemul imunitar reacţionează la pătrunderea în organism a microbilor patogeni, a prafului, a fumului, a azbestului, a vatei de sticlă, (aceasta e foarte periculoasă deoarece e capabilă să distrugă globulele albe, componente ale sistemului imunitar), a substanţelor chimice, etc. Reacţia sistemului imunitar la pătrunderea intruşilor în organism se concretizează prin creşterea producţiei de globule albe din sânge, acestea acţionând ca şi „soldaţi” defensivi ai organismului, luptându-se să identifice şi să anihileze elementele străine pătrunse în acesta. Deci sistemul imunitar este capabil să se autosesizeze şi să se automobilizeze pentru apărarea organismului nostru, independent de voinţa noastră. S-a putut trage astfel concluzia că creşterea producţiei de globule albe din sânge semnifică întotdeauna pătrunderea unui intrus în organism, şi implicit declanşarea luptei acestuia din urmă împotriva pericolului care se manifestă.  

În anul 1846 cercetătorul Donders a observat, de prima dată, că şi după servirea mesei apare o creştere imediată şi semnificativă a producţiei de globule albe din sânge. Ulterior şi alţi cercetători au observat acelaşi lucru. Această creştere poate ajunge până la 300%. Numărul obişnuit al globulelor albe este de circa 6.000/mm cub, aşa că în cazul reacţiei severe el poate ajunge până la 18.000/mm cub. Ea a determinat pe unii să considere că sistemul defensiv luptă împotriva alimentelor consumate. Fenomenul a fost numit leucocitoză digestivă, fără să se poată oferi însă o explicaţie satisfăcătoare a apariţiei lui. Fenomenul leucocitozei digestive este larg recunoscut în ziua de astăzi; cu toţii cunoaştem că în cazul unei recoltări de sânge trebuie să ne prezentăm la laborator pe nemâncate, deci cu stomacul gol. Trebuie să nu mâncăm în dimineaţa zilei respective şi chiar şi în seara precedentă.

Un timp s-a considerat că această creştere a numărului celulelor albe este un fenomen fiziologic normal. Doar mai târziu s-a emis părerea că ar putea fi vorba de un fenomen patologic şi că leucocitoza digestivă ar putea fi de fapt leucocitoză patologică.  Întrebarea care a continuat să persiste era aceasta: se putea oare ca alimentele ingerate să poată fi considerate de către organism ca invadatori străini, incompatibili cu acesta şi nerecunoscuţi de sistemul imunitar, care astfel să fie determinat să declanşeze reacţia defensivă a acestuia?

Răspunsul la această întrebare a fost dat în jurul anului 1930 prin cercetările întreprinse de dr. Paul Kouchakoff, savant rus, care lucra la Institutul de chimie clinică din Lausanne, Elveţia. Kouchakoff a început să studieze acest fenomen în 1912 pe când era medic al expediţiei arctice sponsorizate de Academia de ştiinţe din Petrograd. Dar rezultatele cercetărilor sale s-au pierdut în timpul revoluţiei bolşevice. Apoi studiul a fost reluat de Kouchakoff prin anii 1928-1930 în Franţa şi Elveţia, în colaborare cu alţi cercetători. Mai multe persoane au acceptat să participe la acest studiu. Subiecţilor li se recolta sânge pe stomacul gol, şi apoi din nou, la diverse intervale de timp, după servirea mesei. Au fost făcute sute de teste de felul acesta pe mai multe persoane, de vârste diferite, de ambele sexe, şi cu diverse alimente. S-au făcut şi teste cu aliment unic, adică să se servească un singur aliment. S-a constatat că leucocitoza digestivă începe să se manifeste la 3-5 minute după ingerarea alimentului, există un maxim al acesteia la circa 30 de minute după masă, şi apoi reacţia imunitară revine la normal după circa 90 de minute. Dacă consumăm alimente gătite din 30 în 30 de minute nivelul reacţiei imunitare nu scade, ci creşte şi mai mult, ajungându-se chiar la 500%, adică până la 30.000/mm cub. Rezultatele cercetărilor dr. Kouchakoff au fost prezentate la primul Congres Internaţional de Microbiologie de la Lausanne, Elveţia, din 1930.

Însă descoperirea remarcabilă pe care Kouchakoff a făcut-o a fost aceea că reacţia defensivă a sistemului imunitar are loc doar în cazul consumului de hrană gătită şi este absentă la consumul de hrană naturală, negătită şi netratată chimic. De asemenea s-a mai constatat că reacţia imunitară este mai redusă, sau chiar absentă, în cazul alimentelor încălzite la temperaturi mai joase, şi în cazul în care primul fel de mâncare este o salată de crudităţi.  

Concluzia care s-a tras a fost că organismul uman nu recunoaşte alimentele gătite şi le percepe la fel ca pe orice alt agent străin, incompatibil, invadator. În schimb alimentele în stare naturală sunt recunoscute şi acceptate de organism, neprovocând niciodată reacţia sistemului imunitar-defensiv al acestuia.

Aşa cum am mai spus nu toate alimentele gătite provoacă o reacţie defensivă violentă. În anumite condiţii, unele alimente tratate termic nu provoacă reacţia de apărare, sau provoacă o reacţie uşoară, limitată. În funcţie de intensitatea reacţiei defensive provocate, dr. Kouchakoff a împărţit alimentele în 5 categorii:

a)     alimente care nu provoacă reacţia defensivă: alimentele crude şi cele încălzite până la circa 80 grade C

b)    alimente care provoacă o reacţie defensivă uşoară: alimente gătite la temperatura de fierbere, adică 100 grade C

c)     alimente care provoacă o reacţie defensivă moderată: alimente încălzite la circa 150 – 250 grade C cum ar făinoasele coapte: pâine, plăcintă, prăjitură, biscuiţi; alimente fierte sub presiune, alimente conservate

d)    alimente care provoacă o reacţie defensivă severă: alimentele preparate cu făină albă, zahăr alb, oţet comercial, cartofii prăjiţi chipsurile, prăjelile, băuturile gazoase, alcoolul, sarea

e)     alimente care provoacă o reacţie defensivă violentă, ca şi aceea din cazul otrăvirilor: carnea sărată şi gătită, alimente încălzite în cuptorul cu microunde, lapte şi lactate pasteurizate, sucuri pasteurizate, alimente cu chimicale precum uleiul hidrogenat, (de ex. margarina) alimente cu coloranţi şi arome artificiale.  

Din toate acestea tragem concluzia că consumul masiv de alimente gătite suprasolicită în mod repetat şi cu frecvenţă mare sistemul imunitar al organismului, îl oboseşte şi îl slăbeşte, reducându-i capacitatea de a lupta împotriva altor invadatori care pot ataca organismul. Avem datoria de a apăra propriul nostru sistem defensiv, păstrându-i capacitatea de luptă la nivel ridicat. Facem lucrul acesta printr-o alimentare corectă a organismului nostru.

Deşi cercetările dr. Kouchakoff pot fi catalogate drept ştiinţifice, pentru că a existat o abordare de laborator, meticuloasă, riguroasă, multe împotriviri au existat şi încă mai există la aceste rânduri. Aceste informaţii sunt incorecte din punct de vedere politic. Importanţa acestor informaţii poate fi, şi a fost deja minimalizată. Acest lucru s-a întâmplat deja de multe ori. Chiar şi rezultatele dr. Kouchakoff nu se publică – şi dacă se publică, este doar prin eforturile unor persoane particulare. Cercetările dr. Kouchakoff au fost atacate şi puse la îndoială, spunându-se că  experienţele sale ar trebui repetate, dar observăm că nimeni nu se oboseşte să le repete. În aceste condiţii fiecare persoană trebuie să îşi asume răspunderea în mod personal şi să aleagă pentru ea însăşi drumul cel bun pe care trebuie să meargă.

Ce fel de substanţe sunt alimentele crude?

 

Alimentele crude sunt substanţe biologice active. Substanţele biologice sunt cele mai complexe substanţe cunoscute, şi în acelaşi timp sunt foarte sensibile. Elementul component caracteristic al unei substanţe biologice este celula. Deci nu atomul, nici molecula, ci celula. Iar celula este compusă dintr-o multitudine de atomi şi molecule, lucru care face ca celula să fie mult mai mare decât atomul sau molecula, devenind – în unele cazuri – aproape vizibilă ochiului liber. Însă aspectul cel mai important nu este neapărat mărimea, ci complexitatea, deoarece complexitatea unei celule este incomparabil mai mare decât a unui atom sau a unei molecule, celula fiind compusă dintr-un număr mare – de ordinul sutelor, miilor, sau zecilor de mii – de atomi şi molecule. Iar complexitatea inteligentă a celulei şi procesul funcţional al acesteia sunt acelea care îi permit acesteia schimbul de substanţe cu exteriorul, aşezând-o astfel la un nivel mult superior faţă de atomi şi molecule – nivelul biologic. Atomul şi molecula nu ating niciodată nivelul acesta, nu au caracter biologic. Astfel celula este o entitate biologică activă, funcţională, nepermiţându-se ca starea aceasta a ei să fie alterată prin tratament termic, care duce la distrugerea stării ei biologice, naturale.   

Pe de altă parte organismul uman este şi el o entitate biologică activă, un sistem biologic activ, care efectuează o activitate specifică sistemelor biologice: primeşte şi elimină substanţe. Deoarece organismul uman este un sistem biologic activ el are nevoie – şi acest lucru doresc să-l accentuez – să fie hrănit cu hrană biologică naturală, nealterată, realizând în felul acesta compatibilitatea dintre organism şi substanţele care îl aprovizionează.

 Orice sistem trebuie alimentat cu substanţe proprii sistemului respectiv, dacă dorim ca acesta să funcţioneze bine. Orice aparat electric trebuie alimentat la tensiunea corectă, necesară aparatului respectiv, altfel aparatul se distruge. Orice automobil trebuie alimentat cu carburantul specific motorului pe care îl are, nu putem alimenta benzină unui motor construit pentru motorină. La fel organismul uman are nevoie de substanţe care să-i fie proprii, caracteristice, pentru ca acesta să funcţioneze în bune condiţii. Iar aceste substanţe sunt alimentele naturale, în stare crudă, nealterată din punct de vedere biologic.

Ce se întâmplă în cazul gătirii alimentelor?

În cazul gătirii alimentelor se produce alterarea stării lor biologice naturale, căci starea biologică naturală se păstrează doar în limitele înguste ale intervalului de temperatură permis. Prin ridicarea temperaturii alimentului la nivele de peste 100 grade Celsius starea biologică naturală este distrusă complet, celulele devenind complet inactive din punct de vedere biologic; starea lor biologică naturală este complet alterată, celulele se distrug, devin materie amorfă, lipsite de capacitatea de acţiune biologică.  În special se distrug parţial sau total enzimele şi vitaminele şi creşte pH-ul (aciditatea) alimentelor. De ex. un bob de grâu, dacă este aşezat în sol, acesta îşi va arăta capacitatea de acţiune biologică, deci va încolţi, pentru că bobul respectiv are această capacitate biologică, şi de îndată ce se îndeplinesc condiţiile de umiditate şi căldură, acesta va încolţi şi va creşte. Încolţirea este fără îndoială o manifestare biologică specifică lumii vii. Dar dacă fierbem bobul de grâu înainte de a-l pune la încolţit mai putem oare să ne aşteptăm ca el să încolţească? Desigur că nu, acesta nu va mai încolţi niciodată. Capacitatea de acţiune biologică a bobului, deci de încolţire şi creştere, a fost distrusă iremediabil prin supunerea lui la temperatură ridicată. Pentru privirea exterioară el rămâne acelaşi bob de grâu, cu aceeaşi formă, mărime şi culoare, însă, din punct de vedere biologic el nu mai este nicidecum identic cu bobul natural de dinainte. Celulele vii care au alcătuit bobul respectiv, aşezate şi organizate în mod superior, au devenit materie inferioară, fără capacitate de acţiune biologică, deci fără capacitate de încolţire şi creştere. Deci el nu se mai află în stare naturală.

De altfel şi organismul uman are propriul lui interval de temperatură în care poate funcţiona, şi nu numai atât, ci este bine să ştim că acesta dispune de un mecanism intern de reglare şi menţinere a temperaturii în limitele permise. O parte a energiei provenită din alimente este folosită pentru menţinerea temperaturii organismului în limitele permise. El nu poate funcţiona în afara intervalului de temperatură care îi este specific, după cum se cunoaşte foarte bine. Să încercăm –în mod absurd – să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă vom încerca să ridicăm în mod artificial temperatura corpului nostru peste limita permisă, iar apoi să o coborâm la normal. Ne-am putea oare aştepta ca acesta să fie acelaşi ca şi înainte? Desigur că nu, o asemenea experienţă ar fi o tragedie. Şi totuşi noi procedăm în acest fel cu alimentele, le încălzim la temperaturi mari, apoi le răcim, considerăm că acestea sunt compatibile cu organismul nostru şi ne hrănim cu ele, considerând că acesta este un lucru cât se poate de normal. Nimic mai greşit.

Ce se întâmplă în organism când consumăm masiv alimente gătite?

Aş dori să iau în considerare la punctul acesta doar un singur fenomen negativ care are loc în organismul omenesc în cazul consumului masiv şi îndelungat de alimente tratate termic. Fenomenul acesta constă din depunerile care de-a lungul timpului se formează în organism. Alimentele amorfe, inactive biologic, se depun în diverse locuri din organism, formează depozite, şi creează în felul acesta condiţiile pentru îmbolnăvirea acestuia. Probabil că depunerile cele mai cunoscute sunt depunerile din artere, acestea fiind cauza numărul unu a bolilor de inimă. (Bolile de inimă cauzate de deformaţii ale muşchiului inimii, sau de defecţiuni ale valvelor inimii reprezintă doar un mic procentaj din totalul suferinţelor inimii). Infarctul nu este altceva decât rezultatul unei perioade îndelungate de alimentare a organismului nostru cu alimente gătite, care au produs îngustarea spaţiului arterial, îngreunând deci circulaţia sângelui, şi supunând inima la eforturi sporite de pompare a sângelui. De asemenea alimentele gătite fac ca sângele să devină mai gros, mai vâscos şi implicit mai greu de pompat. Tot alimentele gătite produc în decursul timpului cheaguri în artere. Îngroşarea sângelui şi formarea de cheaguri sunt 2 aspecte înrudite ale unui singur fenomen: creşterea vâscozităţii sângelui datorată alimentelor tratate termic. Deci condiţiile necesare producerii unui infarct sunt acestea:

  1. vâscozitatea ridicată a sângelui
  2.  existenţa cheagurilor în artere care uneori se pot mişca din loc în loc, şi
  3. depunerile fixe de pe pereţii interiori ai arterelor care micşorează spaţiul arterial. Toate aceste condiţii concură la apariţia infarctului.

Un al doilea loc specific în care se manifestă fenomenul depunerilor este intestinul gros. Din cauza depunerilor situaţia din colon poate deveni dezastruoasă. Depunerile din intestine pot fi asemănate cu un film. De fapt în decursul timpului apar mai multe straturi suprapuse de depuneri, care se formează unele după altele, se durifică, adăpostesc paraziţi, contribuie la impurificarea sângelui, etc. De asemenea depunerile din intestine micşorează spaţiul interior al intestinului, îngreunând trecerea conţinutului, sau în cazurile grave ducând chiar la blocarea completă a acestuia, caz în care suferinţa pacientului este enormă.  După aprecierea mea personală crudităţile însă, nu produc depuneri în intestin. Dar alimentele gătite, consumate în grabă, insuficient mestecate şi insuficient îmbibate cu salivă reprezintă un material bun pentru formarea de depuneri în intestin. În mod deosebit aş menţiona lactatele, făinoasele şi carnea ca fiind pe primele locuri în ce priveşte fenomenul producerii de depuneri în intestine.

Trebuie să ţinem cont şi de faptul că efectul negativ de formare a depunerilor nu este acelaşi la toate alimentele. Cele mai negative sunt grăsimile prăjite, sau chiar fierte, iar cele mai puţin negative sunt vegetalele fierte în mod simplu, fără adaos de grăsime, etc.

Pe de altă parte vegetalele crude nu se depun în artere şi produc sânge cu vâscozitate scăzută, deci mai subţire. Sângele subţire curge mai uşor prin artere, cere un efort mai mic din partea inimii, şi reduce riscul de infarct. Cunoştinţele acestea ar trebui să fie cunoştinţe comune, la îndemâna tuturor, ar trebui să fim saturaţi cu ele, deoarece este vorba de sănătatea proprie a fiecăruia.    

 

Conţinutul regimului de crudităţi

 

Deoarece regimul de crudităţi trebuie şi el să fie echilibrat, şi să ofere organismului o varietate suficientă de substanţe nutritive, la adoptarea lui vom lua în considerare următoarele categorii de alimente:

  1. Legumele crude. Cele mai recomandate ar fi acestea: roşiile, ardeii, castraveţii, varza, spanacul, salata verde, conopida, etc. În cantităţi mici pot fi adăugate: ceapă, usturoi, ridichi, ţelină, etc. Ele îmbunătăţesc gustul salatei. Legumele crude conţin: minerale, vitamine, enzime, mici cantităţi de proteine, etc. Este recomandabil ca o combinaţie a acestora să fie consumată sub forma unei salate, întotdeauna ca primul fel de mâncare, deci înaintea oricăror alte alimente. Doar paharul de apă este recomandat să preceadă această salată cu 10-15 minute. Nu ne vom limita doar la o gustare a acestei salate, ci vom consuma o cantitate mai substanţială, care va constitui primul fel de mâncare. Castronul cu salată de legume crude va trebui să devină o parte esenţială a meniului dvs. Este cel mai sănătos fel de mâncare. În general legumele sunt alcaline, sau, unele din ele, uşor acide, de aceea există puţine contraindicaţii pentru consumul lor.

2.Fructele crude. Se recomandă ca acestea să fie servite separat de       legume, deci nu la aceeaşi masă. În consecinţă vom servi unele mese de fructe. Fructele conţin în general aceleaşi substanţe ca şi legumele: minerale, vitamine, enzime, mici cantităţi de proteine, dar şi zaharuri în cantităţi mai mari decât legumele, ceea ce le face să fie – în general – ceva mai puţin recomandate. Analizaţi capacitatea particulară a organismului dvs. de acceptare a fructelor crude.

3. Cerealele. Cerealele conţin proteine, vitamine, minerale, etc. Acestea se vor consuma sub formă încolţită. Încolţirea cerealelor se realizează uşor în condiţii de casă. În special grâul încolţit se obţine uşor prin acoperirea lui cu apă rece timp de 12 ore, iar după aceea se va continua să se păstreze umed încă 24 de ore. De îndată ce embrionul are circa 2 mm lungime încolţirea este gata. Odată încolţite cerealele se pot păstra, un timp limitat, circa 48 de ore la frigider. Cerealele încolţite pot fi măcinate, obţinându-se o pastă – însă se va măcina doar cantitatea care se consumă la o masă – şi pot fi amestecate cu banană, avocado, ceapă tăiată foarte mărunt, etc. Se pot adăuga mirodenii după gust. Deoarece cerealele sunt acide, şi produc aciditate în organism se recomandă să nu se exagereze cu ele în privinţa cantităţii consumate.

4. Seminţele. Acestea conţin grăsimi naturale, dar şi cantităţi mai mari de proteine, în comparaţie cu legumele şi fructele. Ele sunt o parte necesară a unui regim de crudităţi deoarece legumele şi fructele conţin puţine proteine, iar grăsimi deloc. Nu vom exagera însă, consumând seminţe în cantitate prea mare. Seminţele pe care le vom folosi sunt: miezul de nucă, miezul de floarea soarelui, migdalele, alunele, seminţe de in, dovleac, etc.

Proporţia de hrană crudă din alimentaţie

 

Orice cantitate de alimente crude pe care le consumăm este benefică pentru organism. Însă dacă cantitatea servită este foarte mică, s-ar putea să nu simţim nici un efect. Desigur, în articolul acesta, pledez pentru un consum masiv de hrană crudă.

Proporţia de hrană crudă din alimentaţia noastră poate fi de 60%, sau 80%, sau mai mult. În general oricare din proporţiile acestea aduc mult beneficiu organismului nostru.

Pe de altă parte există abordarea raw (adică crudă) totală, adică regimul de  crudităţi de 100%. Beneficiul maxim se obţine doar în acest caz. Elena Niţă Ibrian s-a salvat de un cancer cu o abordare raw de 100%. Chris Carlton (purelyraw.com) insistă că este o mare diferenţă între abordarea crudă de 99% şi cea de 100%. Să observăm că nu este vorba 60 sau 70 sau 80%, ci mai mult decât atât. El spune că rezultatele remarcabile se obţin doar cu abordarea de 100%. Deşi am experienţă în domeniu am rămas totuşi uimit de afirmaţia sa. Se poate foarte bine să aibă dreptate. Chris Carlton şi-a recăpătat sănătatea, a slăbit de la 164 kg la 89 kg, şi i-a scăzut colesterolul de la 324 la 97, în decurs de câţiva ani, pe regim de hrană crudă.

 

Personalizarea regimului alimentar

Doresc să menţionez şi aspectul acesta. Trebuie ţinut cont şi de caracterul particular al fiecărei suferinţe personale în parte. În unele cazuri simptomele bolii pot fi atât de diferite, de la o persoană la alta. Având în vedere multitudinea de suferinţe umane existente, este necesar ca anumite detalii să fie lăsate la latitudinea fiecăruia în parte. Toate sfaturile provenite de la terţe persoane au doar valoare generală.  Deciziile particulare se vor lua pe baza experienţei proprii, care nu poate fi înlocuită cu nimic altceva. Se recomandă să se facă o cercetare, adică la nevoie să se consume doar o singură legumă, sau fruct, sau sămânţă pentru a putea observa reacţia organismului faţă de produsul respectiv. Aceasta este o cale de a învăţa cum să alegem crudităţile cu care să ne hrănim. Dacă apreciem că unele crudităţi ne sunt dăunătoare le vom exclude din regimul nostru. De ex. dacă simţim că castravetele ne face rău îl vom exclude din regim, sau dacă nu suportăm ceapa o vom elimina. Există însă o listă generală de crudităţi pe care le-am enumerat mai sus şi care ar trebui să fie general acceptate. Asupra acestora ar trebui să ne concentrăm cel mai mult.

Câteva bloguri românești care prezintă hrana vie

elena-nita-ibrian.blogspot.com

vindecător.com

beautyferia.ro

rawveganjoy.ro

live-food.eu

ligiapop.com

Persoane care au adoptat hrana crudă (raw food)

Elena Niţă Ibrian (Romania, formula-as.ro, elena-nita-ibrian.blogspot.com, scribd.com –Mancati crud si curat si veti fi sanatosi) – s-a vindecat de cancer pe hrană crudă în proporţie de 100%

Johanna Brandt (Africa de sud, SUA; cancertutor.com, dilipkumargoswami.com)

Arnold Ehret (Germania şi SUA, bookpubco.com)

Kristine Nolfi (Danemarca)

Ernst Gunter (Elveţia; cartea sa se intitulează: Hrana vie – o speranţă pentru fiecare; scribd.com; slideshare.net)

Anne Wigmore (SUA, annwigmore.org)

Chris Carlton (Anglia?, purelyraw.com)

Steve Meyerowitz (SUA, sproutman.com)

Jordan Rubin (SUA, gardenoflife.com), etc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s